fbpx

Cand cadrul didactic are dreptate si parintele nu...

April 22, 2015

Psihologul Gradinitei Kids Garden, d-na Ana Maria Anghel va propune urmatoarea tema:

“Cand cadrul didactic are dreptate si parintele nu …”

Gradinita sau școala reprezinta pentru orice copil inceputul marilor provocari. In fata unei lumi pline de experiente noi, acesta poate fi uneori prins la mijloc intre influenta parintilor si exigentele scolare. Desi nu sunt profesori, parintii ajung uneori sa conteste hotararile dascalilor, dintr-o dorinta de implicare gresit manifestata.

Cand parintele se intelege bine cu educatoarea sau invatatoarea, copilul are de castigat. O relatie buna cu cadrul didactic este premisa unei bune relatii cu copilul. Fie ca este la grupa pregatitoare, fie in clasa intai, autoritatea suprema pentru copil este acum Doamna. Nu este foarte confortabil pentru noi, ca parinti, sa fim contrazisi de un ghindoc de sase-sapte ani care ne priveste cu ochi mari si usor intrigati, ce pun la indoiala ceea ce spunem sau facem la un moment dat, cu argumentul de necombatut: „Doamna a zis!“.

Abtineti-va si gandul, nu doar vorbele care va stau pe varful limbii: „Dar ce, Doamna e mai desteapta ca mine?!“… ca nu ati vrea sa auziti raspunsul copilului. smile emoticon Si nici nu e cazul sa provocati o lupta de idei, cu atat mai putin sa contrariati copilul in relatia pe care o are cu Doamna. De aceea, cel mai bine in fata expresiei „Doamna a zis!“ este bine sa raspundeti diplomatic, cu o afirmatie in genul: „Bine, o sa o intreb pe Doamna!“.Explicati-i copilului ca este posibil ca si Doamna sa mai greseasca – este, si ea, totusi, o fiinta, ca noi toti…
Poate ceea ce ne transmite copilul sau ceea ce am inteles noi, nu este corect. Atitudinea pe care trebuie sa o avem in relatia cu cadrul didactic este una de colaborare, nu de concurs, de competenta. Pentru ca altfel, ne puteam tine copilul acasa si il invatam noi tot ce trebuie sa stie.

Trebuie sa punem cadrului didactic intrebari exacte pe colaborare: „Ce am putea face noi, ca parinti, pentru a va ajuta la clasa? Cum putem contribui la bunul mers al activitatii? etc.“
Daca totusi chiar sunt probleme, nu va exprimati indoiala, nemultumirea in fata copilului, el are nevoie de o relatie buna cu Doamna.

– Ce sa fac atunci cand copilul e necajit si imi spune „Doamna e rea“? Ii spun copilului ca ma duc eu la ea sa ii arat cine e seful aici?
Nu, incerc sa aflu ce vrea copilul sa spuna prin aceasta afirmatie – pentru ca, de multe ori, e vorba, de fapt, de frustrari ale copilului – de exemplu, – ii este dor de tine si vrea sa te faca sa il tii acasa, are probleme de relationare cu copiii, nu sta locului in clasa si i se face observatie, nu este atent la ore si este numit de mai multe ori, ca sa i se capteze atentia, nu intelege regulile, nu se simte bine (din punct de vedere al sanatatii) etc.

Cadrele didactice stiu ca pot exista – si se asteapta la – conflicte de opinii cu parintii, pe diferite teme.
Cu toate acestea, premisa este: Doamna stie ce trebuie facut la scoala sau la gradinita cu copilul nostru. Cand apar divergente de opinii, este bine sa mergem si noi sa o intrebam pe Doamna.
Daca nu ati inceput cu dreptul anul scolar in relatia cu Doamna, nu este prea tarziu sa indreptati lucrurile. Prin a mentine o relatie ostila, chiar daca nu este deschis ostila, ci ii contestati autoritatea numai acasa, nu ii faceti niciun bine copilului.

Una dintre greselile frecvente ale celor mai gelosi parinti este cea de a interveni peste munca profesorului. Inarmati cu cele mai bune intentii, acestia critica si dau sfaturi, punandu-se in locul pedagogului.
Psihologii afirma ca aceasta atitudine este complet gresita. Gradinita/Scoala trebuie privita cu incredere, la fel ca un comandant de zbor. Cand copilul intra pe portile scolii, parintele trebuie sa fie constient ca isi imparte autoritatea cu un specialist din acest domeniu. El trebuie sa aiba, de aceea, incredere, rabdare si sa nu submineze abilitatile si puterea de decizie a educatorilor/ profesorilor. Pedagogia este o meserie care le dezvolta dascalilor competente pe care parintii, oricat de bine intentionati ar fi, nu le pot avea.

Ce riscuri exista in cazul in care parintele vrea sa preia controlul educatiei scolare, subminand autoritatea profesorului? Pe de o parte, copilul poate resimti un stres major: tata sau mama nu mai reprezinta un refugiu, ei nu mai sunt cei carora le poate povesti de problemele avute peste zi, chiar in timpul activitatilor. Rolul lor esential afectiv si educativ trece pe locul doi: copilul pleaca de la unii educatori pentru a ajunge acasa la altii.

Punerea la indoiala a competentei cadrelor didactice creeaza si copilului o problema de atitudine, de relationare cu autoritatea. Observati ca am spus „si copilului“, deoarece se pare ca, de fapt, si noi am putea avea o asemenea problema.

Nu te poti astepta ca fiul/fiica ta sa respecte regulile gradinitei, scolii daca tu esti neobosit in a le pune la indoiala si a le incalca. Intrebari de genul „de ce ii puneti pe copii sa invete asta?” sau „de ce e regula asta, ca nu e buna!“ s.a.m.d. adresate cadrelor didactice nu fac decat sa creeze impresia de subminare a autoritatii si sa nasca tensiuni acolo unde, de fapt, nu este cazul sa existe.

Cand copilul se plange astfel, e bine sa afirmam ca Doamna trebuie sa fie mai stricta uneori, cel putin pana ajung toti copiii sa inteleaga care sunt regulile la clasa.
Pe de alta parte, atitudinea superioara si autoritara a parintelui asupra dascalilor le strica imaginea acestora in fata copilului. El tinde sa o copieze, pierzandu-si increderea si respectul fata de deciziile pedagogului.

Pentru o relatie mai buna cu educatorii, parintii nu trebuie sa uite faptul ca sunt primii educatori ai copiilor. Odata cu intrarea pe portile scolii, influentele formatoare asupra celor mici cresc si se diversifica. Specialistii avertizeaza asupra faptului ca eventualele insuccese ale acestora pot crea o rana narcisica parintilor. Din aceasta cauza ei ajung sa dea vina pe incompetenta pedagogului.
Cea mai buna reteta pentru a imbunatati raportul concurential dintre unii si ceilalti este COMUNICAREA. Educatorii trebuie sa informeze parintii cu privire la progresele sau problemele copiilor. Este bine ca ei sa-si castige increderea aratandu-se deschisi dialogului ori de cate ori acest lucru este posibil. In acelasi timp, mama sau tata trebuie sa anunte dascalul cand vine vorba despre o sensibilitate sau o situatie speciala in care se afla copilul (este hiperactiv, foarte emotiv, bolnavicios, nu se descurca bine la o anumita materie…).

„E bine ca atat educatorul, cat si parintele sa puna interesele copilului pe primul plan, in afara orgoliilor personale si a luptei legate de «cine are dreptate». O idee e ca parintele sa se intrebe «ce vreau sa invete copilul meu din modul in care abordez eu relatia cu gradinita/scoala sau din modul in care abordez fiecare situatie particulara».

Leave a reply
Am inceput cursurile de salsaSalsa si Bachata la Kids Garden

Leave Your Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


The maximum upload file size: 1 MB.
You can upload: image, audio, video, document, spreadsheet, interactive, text, archive, code, other.